Posted by: etineretcostinesti | August 30, 2008

Si jurnalistii gresesc cateodata, nu-i asa?

Si jurnalistii gresesc, nu-i asa? Cornel Nistorescu a recunoscut ca a gresit cand a luptat contra reglementarii presei: “ne era tuturor teama de revenirea practicilor comuniste si atunci in numele libertatii de exprimare am luptat impotriva legii presei”.

Cunoscutul jurnalist considera acum ca nereglementarea presei este una dintre cauzele tabloidizarii media, a degringoladei valorilor morale si a degradarii statutului professional al jurnalistilor. “Libertatea presei si a cuvantului este un bun public care nu poate fi gestionat decat cu o anume civilitate, cu o anume experienta in domeniu. Daca faci 100 de televiziuni nu inseamna o libertate de exprimare, ci o lipsa de responsabilitate. Circul de acum din media este rezultatul lipsei de educatie si de reglementare.”

Cornel Nistorescu a stabilit inca de la inceput cursul discutiei de astazi: “Presa de acum este intr-o situatie extrem de nefericita. Cea mai proasta presa de dupa 1990.” El si-a construit un discurs abrupt, tocmai pentru a fi sigur ca mesajul sau este perceput corect.

Formula care a revenit frecvent a fost: “Am gresit.” Iata un exemplu: “Ma simt vinovat de lansarea unor impostori.”

Mass-media de astazi, in conceptia domnului Nistorescu, este lipsita de valori si perspective si se caracterizeaza prin: “Invazie de nonprofesionalism”, “limbaj pervertit”, “lipsa de repere morale”, “presa invadata de impostori”, “iresponsabilitatea libertatii de exprimare”. Mai mult decat atat, “In loc sa fie un gardian, un caine de paza, presa de acum este doar un mijloc de a face spectacol si a face bani si nu cred ca are vreun viitor.” Presa devine practic inutila societatii: “nu provoaca nimic, nu gazduieste dezbateri si toate acestea sunt produsul unei politici deliberate si netrasnparente. Meseria de jurnalist ajunge de asemenea sa se degradeze: “Nu mai e o referinta de tip moral si professional sa fii jurnalist.”

Dupa spusele jurnalistului, 2004 a fost anul in care presa a inceput “aterizarea de la altitudinea morala” la care se afla pana in acel moment. Nu numai jurnalistii sunt vinovati pentru actuala stare de lucruri din mass-media. Derapajele presei fac parte   dintr-un plan bine pus la punct al puterii politice care urmareste anihilarea rolului critic al presei, spune Cornel Nistorescu. “Inainte de 2004, Romania a fost terorizata de presa. Lumea politica a fost dominata pana la teroare, era inversul situatiei de acum, pentru ca principalele forte care au tinut piept partidelor aparute imediat dupa caderea regimului comunist au fost presa si strada.” Ca sa puna capat acestei situatii, puterea a redus la tacere, in opinia lui Cornel Noistorescu, jurnalistii cu coloana vertebrala si a incurajat tabloidizarea presei. Metoda folosita: transformarea jurnalistilor critici in producatori ai unui spectacol ieftin.

Desi nu este “un nostalgic” al practicii jurnalistice din timpul dictaturii, el recunoaste ca cenzura reprezenta o provocare: “Nu prefer profesia de atunci dar erai in situatia de a dansa pe jumatate de metru patrat si trebuia sa dansezi printre randuri. Trebuia sa te exersezi la nebunie ca sa poti spune ceva si sa nu incalci regulile comunismului.”

Cornel Nistorescu a tinut sa sublinieze intr-un mod imperativ ca locul jurnalistului este pe teren si nu in redactie, in fata unei pagini de internet: “Voi traiti mai mult pe internet decat pe teren! Documentarea pe internet e secundara pentru jurnalist. Inapoi la biblioteca si la calatorit prin tara!”

Imaginea idilica a studentilor cu privire la profesia de jurnalist a fost spulberata de fostul director al Evenimentului Zilei: “Nu exista geniu in jurnalism. Daca erati geniali nu ajungeati jurnalisti”.

Cornel Nistorescu a vorbit despre tendinta tinerilor de a-si justifica ezitarea intrarii in profesie prin lipsa relatiilor din domeniu: “Vreau sa va scot din cap iluzia ca meritati sa fiti angajati doar pentru ca sunteti studenti la jurnalism. Meritati sa vi se dea sansa sa demonstrati de ce sunteti in stare.”

Ioana Coman,

Larisa Boblea,

Patricia Labou

 

 

 


Leave a response

Your response:

Categories