In cea de-a patra zi a Scolii Nationale de Jurnalism, ziaristul Mihai Tatulici si decanul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, prof. univ. dr. Mihai Coman, au venit sa vorbeasca despre viitorul presei – oportunitati, amenintari si perspective.

Ce-ar mai fi fost astazi mogulii presei romanesti daca revolutia nu ar fi venit la momentul potrivit? Mihai Tatulici a recunoscut ca o mare parte din succesul tuturor celor din generatia lui se datoreaza sansei: “Revolutia ne-a prins exact cand trebuie, la 40 de ani. Daca aveam 30, eram prea tineri si nu stiam cum sa profitam de situatie iar daca venea mai tarziu, la 50 de ani, nu mai aveam energia necesara. La 40 de ani, cu experienta acumulata deja in presa, a fost perfect.“

Discursul lui Mihai Tatulici ne-a facut sa ne intrebam ulterior daca am avut in fata noastra un ziarist sau un om de PR. A dirijat atent discutia, a oferit raspunsuri controlate, devenind mentorul nostru pentru cateva ore. Din aceasta postura a avertizat studentii in repetate randuri in legatura cu lumea in care se pregatesc sa intre: “Sansa dumneavoastra de a face jurnalism serios pana la 30 de ani este nula si cine isi face iluzii este beat“. Mai mult, s-a referit si la oamenii des intalniti in aceasta meserie: “Nimeni nu iti da voie sa lucrezi pe proiecte mari decat daca esti al dracului. Nici patronul si nici nimeni nu este interesat sa te cultive, ei sunt interesati sa se cultive pe ei insisi.” A adaugat ca opiniile unui jurnalist incep sa fie apreciate in momentul in care acesta isi creaza o autoritate.

O alta piedica in calea succesului tinerilor jurnalisti este cresterea mediei de varsta in presa: “Mai aveti un handicap: se consolideaza generatia Esca. Media de varsta a crescut cu 7 ani de la revolutie si ne apropiem astfel de normalitate.” a afirmat Mihai Tatulici.

Pe de alta parte, Mihai Coman a creat o imagine de ansamblu a problemei cu care se confrunta presa de astazi: “Este un moment straniu. Pe de-o parte scade audienta mass-media si pe partea cealalta cresc incasarile din publicitate.” Conform lui, 80% dintre investitori aleg televiziunea: “Presa este in expansiune si se dezvolta fara interes pentru calitate. Apar mereu posturi noi. Avem mai multe posturi nationale decat Franta. Jurnalistii au si ei salarii mari. Paradoxal, toti sunt multumiti iar industria merge spre prapastie.“

In acest context, Mihai Tatulici a precizat ca in timp ce Mihai Coman creaza o perspectiva, spusele sale reprezinta o fanta: “Fanta asta inseamna lucruri simple care sunt accesibile unor oameni putini. Trebuie sa te nasti cu pasiune si sa te dedici, sa traiesti pentru meseria asta si sa fii al dracului.Cultura profesionala, capacitatea de autocontrol, lipsa inhibatiilor, gandirea asociativa si accesibilitatea la un fond de cuvinte mai mare decat cel uzual” sunt elementele care vor diferentia jurnalistii de succes de cei mediocri.”

Decanul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a mai atras atentia asupra unei probleme cu care se vor confrunta jurnalistii in viitor: “banalitatea“. In opinia lui, lucrurile din Romania vor intra in curand intr-un ritm normal, iar evenimentele vor fi din ce in ce mai putine: “O sa va rugati pentru o inundatie.“

Mihai Tatulici a dezvaluit si cateva planuri de viitor. “Oamenii sunt nemuritori inca din timpul vietii” – astfel, marele jurnalist isi propune crearea Institutului National de Biografii – arhiva ce va contine documentari ample asupra oamenilor de cultura ai Romaniei. El a inceput acest proiect pe cont propriu inca din anii ‘90 si are deja portretele unor oameni ca: Iolanda Eminescu si Titus Popovici.

In prezent, proiectul continua in colaborare cu trustul Realitatea – Catavencu. Mihai Tatulici a mai declarat ca doreste sa angajeze in acest proiect doar tineri, carora le va oferi sansa sa invete si sa evolueze intr-un mediu cu adevarat profesional.

Am fost curiosi sa aflam mai multe despre experienta domnului Tatulici ca jurnalist si viziunea sa asupra viitorului presei:

R. : Cum v-ati facut remarcat pentru prima oara in domeniul jurnalismului?

Mihai Tatulici: Habar n-am. Am intrat in ‘71, dar cred ca prima remarca pe care presa a facut-o a fost despre o carte de-ale mele, „Ceata si obisnuinta“, asa ca am intrat in jurnalism pe usa cealalta, din fata, ca tanar scriitor. Deci, aveam deja un mic nume facut. Dar primul meu reportaj remarcat a fost facut impreuna cu seful meu de la “Viata studenteasca”, Tudor Octavian, cel care lucreaza si astazi acolo, si se chema „Universitatea <<Portile de fier>>“. Era un reportaj facut de mine si de el despre hidrocentrala „Portile de fier” si, dupa moda epocii, vorbeam despre oameni care au invatat sa faca hidrocentrale lucrand acolo. Asa am inceput. Daca ma intrebi pe mine cate parale facea reportajul de atunci, nu era cine stie ce. Asa a inceput presa sa scrie despre ce faceam eu, inca din comunism.

R.: Cum se poate sustine presa serioasa in favoarea presei tabloide, daca tinerii jurnalisti nu sunt educati si introdusi in acest sens?

M.T. : Intr-un singur fel: nu prin tinerii ziaristi. Lor ar trebui sa li se creeze conditii pentru a face jurnalism serios. Din pacate, daca respectam evolutia varstelor, aia batrani, care sunt editorii sefi, ar trebui sa va creeze conditiile pentru practicarea unui jurnalism serios, pentru ca voi nu aveti nici experienta, nici autoritate, ca nu va angajeaza nimeni ca directori sau redactori sefi. Deci, actualii directori si redactori sefi ar trebui sa va creeze conditii pentru a face meserie serioasa. Dar daca ei nu tin la asta, sansa voastra e zero. Asta e obligatia generatiei mele, nu a dumneavoastra. Generatia voastra trebuie sa se formeze in spiritul asta, in climatul asta… dar deocamdata va asteapta numai zile negre, dupa cum v-am spus. (rade)

R. : Una dintre concluziile de pana acum a Scolii Nationale de Jurnalism a fost ca generatia tanara se reorienteaza spre valori culturale, indepartandu-se de tabloidizare. Ce parere aveti despre aceasta afirmatie?

M.T. : Ma, sunt niste tendinte pozitive in societatea romaneasca pe care le simt si eu. Am o editura de carte, dupa cum v-am spus si, datorita cercetarilor care se fac pe piata, constat ca nevoia de lectura creste, dar creste foarte incet. Creste totul, dar cu sintagma „foarte incet“. Deci, daca tu imi spui ca tendinta la voi este catre jurnalism serios, nu pot sa va dau decat acelasi raspuns: foarte incet si mult mai incet decat ar trebui.

R. : Viitorul presei sta in mana publicului sau in mana jurnalistilor?

M.T. : N-a stat niciodata (n.r. : in mana publicului), asta este o mare prostie, sa nu faceti confuzie intre marketing si jurnalism. Marketingul inseamna niste politici de intors presa cu fata catre public, catre targetul sau, care e o strategie normala, la urma urmei. Totdeauna presa a stat cu fata catre public, pentru ca, daca n-are cititori, ascultatori si telespectatori, moare. Dar e greu de presupus ca publicul vine cu pretentii la tine sa se educe, sa-l educi. Mi-e greu sa cred ca un tigan din Ferentari, sau un grup, sau comunitatea de rromi, poftim, e standard in exprimare, desi pe mine nimeni nu ma obliga legal sa nu spun „tigan”. Eu spun si tigan si rrom de-a valma, cum imi vine, si am acelasi respect fata de fiinta umana, indiferent ce culoare sau educatie are. Nu vad cum o comunitate de rromi ti-ar putea impune cum s-o instruiesti, cum s-o educi si cum sa ii faci presa serioasa. Pot sa-ti spuna, eventual si poti sa afli si tu, din documentare, care sunt pretentiile comunitatii din punctul de vedere al respectarii obiceiurilor, traditiilor. Presa s-a orientat intotdeauna prin vectorii de opinie. Aia au dirijat si gandirea epocii, si modul in care se face presa. Atentie, nu e o miscare de masa, asta e o miscare de individualitati. Ziaristul care e masa nu exista, exista doar ziaristul care e individualitate. Restul sunt lucratori sau functionari si, cum stii, de cand am scapat de comunism, am invatat ca istoria nu o fac masele, ci personalitatile. Asa si in presa. Presa o fac individualitatile si nu masele (rade). Nici alea populare, nici alea din presa.

R. : Credeti ca jurnalistii de astazi si jurnalistii din viitor vor da calitatea pe mita?

M.T. : Nu. Fenomenul e tot mai mic. Se mai da mita in presa, se mai face trafic de influenta, pentru ca salariile executantilor sunt inca foarte mici. Dar, uite, spunea domnul Coman in intalnirea noastra, ca a scazut numarul de telespectatori si asa e. In Germania a scazut si mai mult, pentru ca nivelul de trai creste. Si in momentul in care ai bani, iti consumi banii pe cultura, weekend, natura, miscare, vizite, calatorii si te uiti mai putin la televizor, este un trend normal. Asa se va intampla si in viitor, pe masura ce nivelul de trai din Romania va creste, va scadea mita in presa, va creste nivelul de etica in profesiune. Daca tu ai 2000 de euro din start, capacitatea unui interlop de a te cumpara cu 200 de euro e zero, da? Indiferent de morala ta. Vorbim in general despre oameni care sunt coruptibili. Toate fiintele umane sunt coruptibile, depinde de pret. Daca ajungi sa fii un mare ziarist, care e bine platit si care are din ce trai pe termen lung, sa poti sa-ti permiti sa stai acasa doi ani daca ti-e sila de redactia in care ai lucrat, in clipa aia e foarte greu sa te corupa si cu un milion de euro, pentru ca nu dai prestigiul si cariera pentru care ai muncit pentru un milion. Ce faci a doua zi, te ascunzi in paduri? Mecanismul e atat de simplu, dar noi nu vrem sa-l invatam si nici nu avem cum sa-l aplicam. Cum sa-ti dam noi tie 2000 de euro din prima zi de serviciu, n-avem de unde, ca nu produci de atat? (rade)

R. : Evolutia presei a inceput de la scrisori si a ajuns acum la Internet, presa decenta fiind acum prezenta in mare parte pe suportul mediatic online. Unde se va indrepta presa, de-acum incolo?

M.T. : Toate tendintele sunt online. Sa stii ca eu am o parere diferita de a generatiei voastre si de a multor dintre colegii mei tineri, cu care lucrez. Eu nu cred ca viitorul presei este al internetului, nici gand. Sa-ti spun si de ce, e o observatie foarte simpla. Accesul la presa este un fenomen social. Tu te uiti la presa pe calculator singura, hai, sa zic ca mai chemi un prieten langa tine, dar vizionarea la televizor si citirea ziarelor este pentru socializare. La televizorul pus pe perete se uita mai multe persoane. Ziarul se discuta la serviciu cu comunitatea de acolo, in timp ce internetul este business-ul omului singur. Iar presa nu este pentru omul singur, presa este pentru fiinta sociala. Asa ca, eu cred ca viitorul internetului este destul de limitat, iar evolutia lui in S.U.A., spatiul cel mai dezvoltat pentru internet, dovedeste acest lucru. In continuare, „New York Times” e „New York Times”, pot sa apara zece interneturi. Si nu numai in materie de ziar sau de magazin saptamanal, ca au si ei un supliment, „New York Times Magazine”. Ei, deci, eu cred ca, indiferent de suport, media este o problema de socializare si nu de singuratate, cum sunt deseori calculatorul si internetul, pentru niste oameni mai introvertiti. Presa e pentru extrovertiti.

R. : Inainte, oamenii erau foarte incantati de ideea ca pot sa cumpere un ziar si sa comenteze un anume text. Ce s-a intamplat intre timp?

M. T. : S-a produs o criza la voi, la mine si la generatia mea nu s-a produs. Noi discutam in continuare articole adevarate. Pentru noi, comunitatea profesionistilor inseamna discutie de continuturi…

R. : Da, pentru ca sunteti in domeniu, dar ma refer la restul persoanelor…

M. T. : N-ai dreptate. Pe mine ma amuza foarte mult faptul ca abecedarul intra in voi pe file, nu tot odata. Sa-ti dau un exemplu: tabloidul „Libertatea”. Te-ai uitat pe Sondajul National de Audienta, sa vezi cati cititori are un ziar? Ei, rata de citire a unui ziar de catre mai multi cetateni e rata de socializare in legatura cu ziarul. Acelasi lucru se intampla si cu o emisiune de televiziune, nu e vizionata de o persoana, e vizionata de familie sau de comunitate. Eu nu cred ca a disparut discutia despre continuturile din presa. Consider numai ca generatia voastra e atat de preocupata de alte lucruri, incat uita sa-si faca un element obligatoriu in aceasta meserie: feedback-ul. Daca eu te injur pe tine, ca entitate comunitara, tu ar trebui sa te interesezi de lucrul asta, sa ai atitudine. Asa ca, eu nu cred ca asta se intampla. (zambeste)

R. : Ganditi-va ca sunteti un bucatar care are ingredientele jurnalistului perfect. Care este reteta de succes a jurnalistului ideal? Ce ingrediente ati folosi?

M. T. : Nu am fabricat decat un singur tip de jurnalist, Mihai Tatulici. Atat. Toti ceilalti nu au obtinut de la mine decat oportunitati: Marina Almasan, Mihaela Radulescu, Teo Trandafir, sau Mircea Badea, care au crescut cu mine, au invatat meserie, eu i-am bagat in presa, in televiziune sau in radio. Ei nu sunt creatia mea. Eu nu le-am dat decat oportunitatea si am facut corectie profesionala din mers, atata tot. Eu, in realitate, nu am creat decat un singur jurnalist, pe Mihai Tatulici si ingredientele mele, personale sunt cele cu care m-am nascut.

R. : …si anume?

M. T. : Forta de munca, ambitia, personalitatea, educatia. Astea sunt, nu-i mare branza. (rade)

R. : Dupa parerea dumneavoastra, care este jurnalistul roman care ar trebui sa reprezinte un model pentru tinerii jurnalisti?

M. T. : Nu exista unul, sunt mai multi…

R. : …cel mai bun.

M. T. : Dupa parerea publicului, cel mai bun, care a iesit in sondajele nationale trei ani la rand, e Cristian Tudor Popescu. Dar, ce-i drept, perceptia publicului tine si de moda. Acum se poarta agresiunea in exces. Lui Popescu ii pute tot si ii ia pe toti in raspar. Astea-s vremurile. Ziaristul vremii numarul unul in Romania este Cristian Tudor Popescu. Al acestor vremuri (bate cu degetul in masa, pentru a puncta ultimele trei cuvinte). Maine s-ar putea sa fie altul.

R. : In acceptiunea publicului, dar in a dumneavoastra?

M. T. : Noi avem un obicei care e foarte util in presa: nu ne suportam, astia, mai cunoscuti. Nu ne suportam mai deloc unii pe altii, desi vorbim, cu unii lucram impreuna temporar… Avem o perceptie mai ascutita asupra personalitatii fiecaruia. Sigur, ne respectam performanta, asta nu ai ce sa faci, ca ea e evidenta. Dar nu ne iubim. Si asta e un lucru bun. Adulatia nu face bine nimanui si in niciun caz acestor mari egoisti care suntem noi.

R. : Ce sanse avem noi, tinerii sa reusim in presa prin metode cinstite?

M. T. : Am zis in mai multe emisiuni, dupa inundatiile de anul asta, ce mi-a zis un taran: „Munca este pentru trai, fura daca vrei sa ai“. Depinde ce vrei sa faci: vrei sa traiesti bine sau vrei sa te lafai in bani? Sunt diferente foarte mari. Eu, de exemplu, am tot ce-mi trebuie ca sa traiesc bine, dar nu ma lafai in bani, n-am avere, n-am super-case, n-am terenuri, n-am masini de lux… am un Jeep pe care mi l-a dat Realitatea TV, ca trebuie sa fac teren, sa intru prin ape, prin noroaie. Eu ma multumesc cu asta, ca este foarte de ajuns. Am hainele pe care le vreau, accesoriile pe care le vreau, casa pe care o vreau, nu am o problema, dar nu e vorba de bogatie. Iar ziaristul care devine bogatas nu mai e ziarist. Ala e antreprenor sau altceva. Eu, spre deosebire de majoritatea celor care cred ca trebuie sa furi ca sa ai, cred cu sinceritate ca trebuie sa ai talent si sa fii foarte valoros in domeniul tau, ca sa poti trai bine, nu sa ai… sa ai, la romani, stii ce inseamna: avere. Nu. Inseamna sa poti trai bine. Si poti sa ajungi la asta. Fiti atenti: nu poti sa spui ca Teo Trandafir a furat vreodata bani, dar traieste foarte bine. Nu poti sa spui ca Mircea Badea a furat… poate a incercat el sa faca o mare afacere cu fabrica lui de chibrituri (rade) si are frustrari acum pe care le spune la televizor. Nu a reusit sa se faca om de afaceri, ca atunci umbla la costum, la cravata, smecherii (rade) si i-a dat viata in bot, la tentativa lui de a se face om de afaceri. De-aia e atat de revoltat, ca n-a ajuns om de afaceri. Da’ e prostanac, nu intelege ca el are succes in meserie, nu in succesul lui de fabrica de chibrituri, ce sa spun… e si ridicol. Eu cred ca poti sa traiesti bine facandu-ti meseria cinstit, fara probleme. Dar, repet, iti trebuie un ingredient pe care nu-l gasesti pe toate drumurile, se cheama talent. Media cumpara talentul. Cum a aparut, il inhata, il plateste bine, ii sufla in fund, pentru ca tirajele determina incasari de publicitate majore. Trebuie sa invatam odata lucrul asta, ca eu, daca am 400 de mii de telespectatori pe minut, salariul meu reprezinta o catime din aia. Ii dau patronului ce-i al lui si el imi da mie partea decenta. Toata lumea e multumita.

R. : Se mai respecta astazi etica profesionala?

M.T. : Nu. Nu se respecta mai deloc, as zice chiar ca e mai rau decat pana in ‘89, cand erau restrictii impuse de Partidul Comunist si cand decenta formala consta in aceea ca exista si pe vremea aia o deontologie a jurnalistului comunist, pe care o respectai de frica, pentru ca nu aveai incotro. Acum, libertatea excesiva a facut ca, principial, oamenii sa spuna la televizor ca exista deontologie, principii, nu stiu ce, dar, in realitate, in redactie nu se intampla intotdeauna asa. Cu cat capitalul tau de incredere creste, cu atat ajungi sa fii responsabil de deontologia ta proprie. Eu cred ca, in ciuda faptului ca am format Clubul Roman de Presa, nu am ajuns la etapa in care jurnalismul, ca o categorie profesionala in sine, sa aiba deontologie. Exista ziarist, persoane care sa aiba propria deontologie, nu exista comunitate deontologica. Asta e situatia, acum, in Romania.

R. : Care credeti ca a fost momentul in care au aparut probleme in presa?

M. T. : Problemele apar odata cu libertatea si cu prezenta capitalismului. E simplu. Cand sunt bani si libertate, totul se bulibaseste, in absenta regulilor severe, cum v-am spus si-n intalnire. Daca legea nu are sanctiuni, e veselie, paranghelie, una spunem la televizor, luam banii din spate, toata lumea e multumita. Asta e nenorocirea Romaniei si nu nu numai in privinta jurnalismului, ci si a clasei politice, si a oamenilor de afaceri.

R. : Spuneti-ne, in doua cuvinte, conceptia dumneavoastra despre jurnalism.

M. T. : In doua cuvinte?

R. : Da. Doar doua.

M. T. : Va spun doua care parca nu au nicio legatura cu meseria asta si au legatura cu foarte multe meserii: noroc si talent.

Larisa BOBLEA

Bianca TATARASCU

Cosmin NITU