Contrar aşteptărilor celor prezenţi la dezbatere, jurnalistul Cristian Tudor Popescu a făcut notă discordantă cu părerile personalităţilor invitate anterior. El a refuzat să facă vreo precizare cu privire la felul în care va evolua presa: “Condiţia jurnalistului este în plină schimbare, atât în România, cât şi pe plan mondial. Voi ştiţi ce o să fie, eu chiar nu mai ştiu. „

Jurnalistul a precizat că vine din vremurile în care se făcea presă profesionistă şi nu vrea să se „upgradeze”: “Am colegi care doresc să se reinventeze, fac eforturi jalnice; eu nu mă schimb, lucrurile evoluează pe lângă mine. „

Cristian Tudor Popescu a vorbit în continuare despre faptul că fiecare mediu informaţional modifică tipul de activitate, percepţia şi cultura în respectiva societate. “Publicul s-a modificat, iar acum ceea ce contează este interactivitatea. Pentru a avea succes, trebuie să ştii să interacţionezi cât mai bine cu publicul, să-i dai senzaţia că ia parte la facerea actului jurnalistic. „

Acesta a povestit că în trecut, oamenii citeau ziarul cu un interes maxim, iar în ziua de azi, lectura interpretativă a dispărut. Acest lucru a dus la declinul editorialului. La fel, şi ancheta este în declin, din considerente politice şi economice, în special la TV. Posturile de televiziune preferă să umple cu talk-show-uri grila de programe pentru că e mult mai ieftin.

Cu privire la degradarea calităţii presei scrise, decanul Facultăţii de Jurnalism şi Stiinţele Comunicării, prof. univ. dr. Mihai Coman, afirmă că a ajuns să nu mai conteze conţinutul, şi că unele medii reuşeşc să trăiască numai prin ambalaj. “Multă vreme, în expresia mass-media, teama a fost faţă de cuvântul media: ne omoară televiziunea, ne mănâncă internetul. Aceste temeri nu sunt fundamentate, pentru că pot convieţui radioul cu presa scrisă, cu televiziunea, cu internetul, fiecare într-o pondere mai mare sau mai mică. „

“Problema, de fapt, este cuvântul mass: masa dictează şi formatează conţinutul mai mult decât media, aşa cum existau temeri. „ a spus Cristian Tudor Popescu.

Toată lumea vrea să antreneze masa, iar pentru asta orice e bun: “Vrăjitoare, călăreţi pe cai, Elodii, Prigoană (care se exprimă în legătură cu orice; el venit din zona gunoaielor, îţi zice cum e cu viitorul, cu filosofia, cu viaţa). Eu cu Hurezeanu facem rating de1,7, 1,8, Prigoană nu scade sub 2, indiferent de subiect. Audienţa se realizează oricum, scrupulele sunt pe terminat”. mărturiseşte cunoscutul jurnalist.

Continuând discuţia despre condiţia jurnalistului, acesta este de părere că jurnaliştii formatori de opinie “s-au dus“. Acum lumea e mult mai interesată să vorbească despre lucruri personale, cu oameni pe care nu îi cunosc. Dialogul editorial, în online, ajunge să fie un spaţiu în care toţi ajung să îşi dezbată problemele, iar editorialistul rămâne în umbră.

Mihai Coman a continuat ideea, susţinând că spre deosebire de acum 10 ani când “oamenii stăteau la coada” să audă părerea unui om, acum vor să vadă animaţie.

Cristian Tudor Popescu priveşte internetul ca pe un mediu în care se poate trăi din idei deştepte, însă nu este de acord cu migrarea jurnalismului în online pentru că se pierde controlul. În opinia sa, jurnalismul făcut pe bloguri se contrazice cu profesia de jurnalist. În acelaşi context, a spus că el nu are nevoie de un jurnal online, pentru că viaţa privată trebuie să rămână privată, motiv pentru care nu îşi va face niciodată un blog.

Referitor la televiziune, Cristian Tudor Popescu consideră Realitatea TV un post jurnalistic, însă constată că şi acesta s-a schimbat, prin apariţia personajelor precum Vadim sau Becali. La vederea acestui circ din presa televizată, recunoaşte că îi vine din ce în ce mai greu să rămână la Realitatea dacă postul va continua în ritmul acesta.

Cristian Tudor Popescu mărturiseşte că nu a vrut să devină jurnalist pentru că nu a trecut prin procedurile caracteristice: nu a absolvit Academia Ştefan Gheorghiu. Consideră că acum, orice persoana care nu a absolvit studii de profil dar lucrează în breaslă se consideră jurnalist.

Întrebat ce ar fi făcut pe plan profesional dacă s-ar întoarce în anii ‘80, acesta a răspuns că ar fi ales meseria de scriitor sau că ar fi făcut film. “Jurnalismul m-a ales pe mine, nu eu pe el. „ a declarat ziaristul.

Deşi a afirmat faptul că nu poate să ne dea sfaturi, ne-a destăinuit că în jurnalism a trăit ghidându-se după două cuvinte: “cinste şi gramatică„ , ceea ce le cerea I. L. Caragiale ziariştilor vremii sale.

Anca PETRESCU
Vlad ILAŞ