“Presa nu este paradisul, dar nu este nici iadul!”

Dupa patru zile petrecute alaturi de studenti in Tabara de Vara de la Costinesti, Profesorul Universitar Mihai Coman, decanul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Bucuresti, a acordat un interviu in exclusivitate Centrului de presa al ANT.

Cum vi s-a parut tabara de vara de la Costinesti?

A fost mult peste ceea ce ma asteptam, din doua motive: calitatea invitatilor care au tinut conferintele si calitatea celor au tinut work-shopuri. Au fost oameni devotati copiilor, care au venit sa spuna ceva. De asemenea, mi s-a parut o idee foarte buna ca participantii sa provina din zone semi-profesionalizate si nu amatoristice. Din aceasta cauza, invitatii au fost foarte stimulati si s-au lasat purtati de tineri.

Este utila o astfel de tabara de vara pentru cei care doresc sa aiba o cariera in jurnalism?

Orice forma prin care tinerii se intalnesc intre ei si cu reprezentantii profesiei este utila. Daca era o tabara in care veneau doi profesori si faceau niste lectii nu era util. Se dubla ceea ce se face in facultati. Daca este insa un loc unde se interesecteaza cei din profesie, tinerii, mediul academic este foarte utila o astfel de scoala de vara.

“Taberele de vara nu sunt pentru a invata!”

Se invata mai bine intr-un cadru informal decat in spatiul academic?

Nu. In cadrul informal, doar fixezi mai bine lucrurile deprinse in spatiul academic sau deschizi poarta unor lucruri pe care le vei intelege mai bine asa cum apar ele in spatiul academic. Taberele de vara nu sunt pentru a invata, in sensul “hard” al cuvantului. Sunt pentru ca lucrurile confuze sa iti apara altfel. Practic, sunt un catalizator pentru a regandi ceea ce stii. Daca nu stii, nu ai ce sa relansezi.

Cum vi s-au parut invitatii?

Lucrul care m-a frapat foarte mult a fost ca au venit cu alte argumente, cu un alt ton, identic cu ceea ce spunem si noi la clasa. Aceasta s-a intamplat dupa foarte multi ani, in care discursul reprezentantilor profesiei era antinomic discursului din perspectiva manualelor din specialitate. Discursul celor din profesie era unul de secol XIX: talent, geniu, sclipire. Deja vorbitorii au pus accent pe etica, pe cultura profesionala, pe deprinderi, pe dificultati. Nu au mai prezentat mediul presei ca locul unde curge lapte si miere. Au aratat sincer care sunt dificultatiile, slabiciunile si si-au recunoscut greselile. Deci, satisfactia mea cea mai mare este ca discursul lor s-a aliniat la discursul nostru.

Sa intelegem ca oamenii din presa au pus mana pe manualele de jurnalism ?

Din limbajul lor asta se simte. Mie mi se pare ca oamenii acestia au inceput sa frecventeze bibilografia de specialitate si sa gandeasca in termenii acestei bibliografii. Intr-un anumit fel, sa isi regandeasca traseul si sa isi readuca aminte ca au fost formati in Universitati, ca au fost studenti eminenti si au renuntat la acest antiintelectualism pe care il profesau pana acum.

Cum vi s-au parut studentii participanti?

Cei din FJSC pe care ii cunosc sunt cei aproape de inima noastra, pentru ca sunt cei cu care am facut Caravana FJSC, Serile FJSC, Targul Educatiei. Nu am o surpriza, sunt multumit ca i-am gasit si aici. Este interesant sa vezi cum s-au maturizat si cum reactioneaza la discursul oamenilor din presa.

Au influentat cei din FJSC Scoala de Vara?

Din declaratiile celor de la ANT, care sunt hipermultumiti si nu au mai contentit cu laudele pentru studenti, este clar ca FJSC a schimbat. Au recunoscut ca nu au avut produsele media pe care le-au facut sub conducerea profesorilor coordonatori. Cred ca FJSC a insemnat mult pentru aceasta tabara.

Va continua colaborarea cu ANT–ul?

Vreau sa continuu cu ANT-ul pentru programele pe care le au in aceasta iarna si pentru vara viitoare. Poate vor aparea si alte programe comune, pentru ca ANT-ul este un partener apropiat studentilor.

Pe 1 septembrie incep inscrierile la FJSC pentru examenul de admitere. Daca ati avea urmatorul subiect: “mergeti in anul 1976. Continuati.” Cum ati trata subiectul ?

In 1976 am terminat facultatea, am ajuns la o scoala generala, voiam sa fac critica literara. A fost perioada in care am inceput sa scriu piesa radio, a fost perioada in care mergeam mai mult pe munte decat acum si, sigur, aveam impresia, ca orice om la acea varsta, ca in fata mea se intinde eternitatea.

“Sunt Mihai Coman, am fost repartizat aici!”

Va mai aduceti aminte prima zi de profesor?

Bineinteles. Am ajuns la Scoala nr.30 din Tei , am intrat intr-o cancelarie cu 10-15 persoane care se uitau ca la un obiect ce intra pe usa. Le-am spus: “Sunt Mihai Coman, am fost repartizat aici!”. Si am ramas in picioare. Dupa un timp, cineva mi-a spus sa iau loc. O raceala colegiala generalizata, asa a fost prima mea zi de scoala.

In anul 1983 ati parasit scoala si ati ales jurnalismul. De ce ?

Aceasta este alta poveste. Nu am ales neaparat jurnalismul. Voiam sa scriu mai mult, sa ma dedic mai mult perioadei de cercetare. Am vrut sa merg la Institutul de Folclor, dar nu mai erau locuri, am vrut sa merg la Universitate, dar nu se putea, iar atunci Adrian Vasilescu mi-a propus sa vin in presa.

Ce sfat le-ati da studentilor care viseaza la o cariera in mass-media?

Le-as spune ca presa nu este paradisul, dar nu este nici iadul. Adevarul este undeva la mijloc. Meseria este dura, tine de puterea lor de a indura si de capacitatea lor de a se impune.

“Indarjire, competenta profesioanala si sentimentul misionar”

Cheia succesului in trei cuvinte?

Indarjirea. Este o chestiune personala. A doua este competenta profesionala. Degeaba ai indarjire, daca nu stii sa scrii. A treia calitate este un anume sentiment al misiunii pe care o ai. Sentimentul acesta misionar te face sa induri mai usor vicisitudinile conjuncturale.

Carte de vizita Mihai Coman

Edward Stanescu