Kovacs Peter: “Jurnalistii nu pot exista fara politicieni”

Ultima Scoala de Vara organizata de ANT in acest sezon, s-a deschis ieri. Kovacs Peter, presedintele Autoritatii Nationale pentru Tineret, a fost unul dintre cei care au tinut un discurs introductiv in fata participantilor.

Rep: Ati spus mai devreme ceva foarte interesant si anume: “Jurnalistii nu pot exista fara politicieni si nici politicienii fara jurnalisti.” V-ati referit in mod special la jurnalistii de pe politic sau la jurnalisti in general?

Kovacs Peter: Desigur, la jurnalistii de pe politic. Majoritatea organelor de presa apartin ori direct, ori indirect, unor politicieni sau unor anumite partide. Eu cred ca jurnalistul simplu, folosind intre ghilimele cuvantul simplu, nu este influentat de aceste miscari politice. Miscarile si aranjamentele se fac la nivel mai inalt, direct cu conducerea respectivului organ de presa. Si sunt cativa oameni importanti care au un nume cu greutate si lucreaza cu cei cu care din punct de vedere al ideologiei politice sunt de acord, dar majoritatea ziaristilor nu sunt influentati de aceste miscari.

Rep: Ajungem astfel la urmatoarea declaratie, ca jurnalistii se imbogatesc in mod similar. . .

K.P. : Nu. Am inceput cu a spune ca politicienii nu mint mai mult decat ziaristii. Si apoi am continuat ca majoritatea politicienilor nu mint si nici majoritatea ziaristilor. Sunt politicieni care mint si sunt ziaristi care mint, dar nu vreau sa folosesc acest termen de”a minti”, pot sa spun ca ei “nu spun toata povestea”, sau nu spun adevarul total. A scoate din context cateva cuvinte este foarte usor si inseamna total altceva, asa cum ai spus tu, un exemplu foarte concludent.

Rep: Care e relatia jurnalist-politician din Romania?

K.P. : E o relatie destul de ciudata, delicata. M-am referit la asta si la deschiderea Scolii de Vara. Politicienii sunt invatati la diferite cursuri si la diferite actiuni- desigur nu la facultate, pentru ca nu exista facultate pentru politicieni – ca e bine sa fii prieten cu jurnalistul. Astfel poti sa plasezi diferite informatii in timp util. Jurnalistilor care se ocupa cu politicul li se spune ca e foarte bine sa fii prieten cu politicianul, pentru ca este important sa faci rost de informatie repede pentru a o publica primul.

Rep: Sa intelegem ca intre politicieni si jurnalisti trebuie sa existe relatie bazata pe prietenie si amicitie?

K.P. : Da, si aceasta legatura dureaza de obicei pana la prima greseala. Eu, de exemplu, daca ti-as spune tie sa dai aceasta informatie off the record, sa nu spui ca eu ti-am zis-o pentru ca o sa am probleme. Daca tu imi spui numele, atunci la revedere, tie nu o sa-ti mai dau niciodata o informatie. Totul trebuie jucat cu tact.

Rep: Asa cum jurnalistii fac in timpul facultatii cursuri de politica si de doctrina, nu ar fi folositor ca politicienii sa participe la seminarii de comunicare, avand in vedere faptul ca unii dintre ei au probleme legate de modul de exprimare si comunicare?

K.P. : Da, e adevarat, la deschidere am spus ca este o diferenta uriasa intre teorie si practica. Apoi am “primit cateva palme” pentru asta, interpretandu-se ca in facultate se preda numai teorie, si doar in viata reala poti sa inveti practica. Desigur, nu putem sa tragem o linie exacta, pana unde tine practica si de unde incepe teoria, pentru ca un tanar care termina o facultate de jurnalism, inca nu e un jurnalist foarte bun. Trebuie sa invete in “viata reala” cum sa scrie, cum sa abordeze o tema si cum sa scrie la termen, pentru ca in facultate ai o saptamana sa scrii o tema, si la ziare exista un deadline. Asa ca politicienii degeaba se duc la un curs de comunicare daca nu au posibilitatea de a se desfasura, de a comunica cu presa si de a comunica prin presa cu alegatorii. Important e sa incepi sa inveti teoria si apoi sa ai posibilitatea de a o pune in practica.

Rep: De curand, cu ocazia alegerilor, politicienii au inceput sa-si scoata bloguri. E si asta o metoda folositoare?

K.P. : E o metoda foarte buna de a atinge electoratul pentru ca la noi in Romania penetrarea internetului creste exponential. Nu cred ca exista un tanar sub 25 de ani fara adresa de e-mail. Bine, exista, dar majoritatea covarsitoare are acces la internet. Si majoritatea politicienilor nu are acces la presa. Si atunci trebuie sa gaseasca un instrument prin care sa arate ca au ceva in cap, sau ca nu au, gandesc, sau nu gandesc, ca au idee despre ce se intampla in jurul lor sau in viata publica. De aceea cred ca blogul este un instrument foarte folositor si pentru politicieni de a arata altceva decat eventual ce apare intr-un ziar sau intr-o fotografie veche de 5 ani, cand politicianul era inca frumos, zambitor, nu cum este acuma. Bine, am dat un exemplu in gluma.

Rep: Aici intervine comunicarea directa cu alegatorul, fara intermediul presei?

K.P. : Da, in 2008 comunicarea directa nu are alternative. Fara ea poti sa fii un comunicator excelent, poti sa fii in presa toata ziua. Politicianul nu mai este credibil dupa 18 ani de democratie in Romania. Aceasta imagine de politician urat, care fura, aceasta neincredere nu se poate schimba altfel. La TV, vedem foarte multi cum se desfasoara in talk-showuri, cum tot apar in diverse partide sau politicieni, ce se ataca intre ei. Aceasta imagine strica foarte mult politicii in general, iar alternativa este comunicarea directa, din usa in usa, pe strada, la locul de munca, etc.

Rep: De ce parteneriatul cu Facultatea de Jurnalism si nu cu o alta?

K.P. : Ne-am gandit prima oara sa facem un parteneriat cu Facultatea de Matematica, dar ne-am dat seama ca n-o sa vina nimeni (rade). Am glumit, comunicarea sau jurnalismul este o specializare cautata, a crescut foarte mult numarul facultatilor care au aceasta oferta pentru tineri si eram siguri ca participarea va fi numeroasa.

Rep: Cum se incadreaza jurnalistii in politica ANT cu privire la tineri? Sunt mai usor de abordat din cauza firii lor mai deschise?

K.P. : Din pacate, de 9 luni de cand sunt eu la ANT, nu am reusit sa spargem bariera aparitiei de o data, doua, trei ori in presa, lunar. Din pacate nu ajungem frecvent in presa, mai ales in cea audiovizuala, care este mai accesata de tineri decat presa scrisa si inca nu am gasit cheia, nu am gasit unde gresim. Lucram la asta. Desigur, sunt cativa jurnalisti mai tineri cu care am gasit calea sa comunicam, de a obtine legatura si de a plasa informatii despre ANT. Dar sa ajungi la stirile de la ora 7 de la ProTV, de la Antena, e foarte greu. La noi nu se scurge sange, nu se fura foarte mult, nu sunt delapidari de fonduri si de aceea spun ca este foarte greu. La TVR mai ajungem prin diferite actiuni.

Rep: Poate pentru ca pare mai degraba o incercare de publicitate si nu un anunt?

K.P. : Nu stiu ce sa spun, da, deja daca este clara o incercare de publicitate, suntem din start refuzati. Dar prin activitatea ANT nu suntem foarte interesanti pentru presa. Poate mai scrie uneori ca 80 de mii de tineri sunt prezenti intr-un sezon in locatiile noastre, ca facem Scoli de Vara, ca facem din asta, din aia, dar activitatea noastra de zi cu zi nu este foarte cautata. Nu trece de limita de a patrunde in acest cerc al stirilor importante. ProTV si Antena “vand” tot ce este cumparat de cei care se uita la ei si noi foarte rar ajungem acolo. Daca s-ar imbolnavi toata lumea din tabara, poti sa fii sigur ca toate televiziunile ar trimite un car sa faca transmisii in direct de aici, de la fata locului.

Rep: Si n-ar fi mai usoara, exact ce discutam inainte, o comunicare directa cu tinerii?

K.P. : Ba da, incercam, si de cand UDMR a inceput sa conduca ANT, aceasta a fost cea mai mare schimbare. Nu am incercat sa spunem tinerilor dintr-un birou din Bucuresti ce sa faca si ce e bine, ci am incercat sa gasim parteneri la nivelul organizatiilor non-guvernamentale, pe care sa le ajutam cu bani, cu infrastructura, cu posibilitati, cu informatii, si ele sa ne ajute prin transmiterea lor la tineri, prin preluarea de la tineri a problemelor si necesitatilor, acestea sa ajunga apoi la noi si sa incercam sa le rezolvam impreuna. Fiindca degeaba am eu functie politica si posibilitatea de a decide daca nu stiu necesitatile la nivel local. Nu pot sa le rezolv. De aceea spun ca e foarte greu sa generalizam, pentru ca problema unui tanar din Tulcea nu corespunde cu cea a unuia din Bihor. Deci trebuie sa gasim parteneri care sa ne ajute sa implicam tinerii in viata publica. Si atunci, da, comunicam aproape direct, asa cum comunicam cu FJSC, care ne este partenera in aceasta actiune.

Rep: Si ca sa obtina cineva un parteneriat cu ANT?

K.P. : Vine si bate la usa mea. Avem in fiecare judet o directie judeteana, asa ca nu trebuie sa vina neaparat in Bucuresti. Avem si foarte multi bani care pot fi accesati prin concursul de proiecte si la nivel local si la nivel central, deci noi incercam sa deschidem usile. Dar incercam sa nu fortam, degeaba vrem sa asculte Metallica daca vor sa asculte manele. Exemplul acesta il spun de foarte multe ori. Trebuie sa oferim fiecaruia ce vrea.

Rep: N-ar fi indicata si o oferire mai larga de posibilitati de alegere?

K.P. : Noi trebuie sa oferim un cadru cat mai larg si tinerii sa se implice, dar din pacate participarea tinerilor la noi este foarte, foarte scazuta. Sub 10% dintre tineri spun ca activeaza intr-o activitate publica.

Alex Sima